" Ai ales sa fii altfel. Ai ales să lupţi pentru ceea ce crezi. Gândeşti. Îţi plac filme precum “Trainspotting”, “Fight Club” şi mai nou, “Football Factory”. Nu asculti manele. Nu iţi place să fii considerat genul de român care face mici combinatii, se dă cu toată lumea ca să obţina si el ceva, mici gainării. Nu vrei sa stai în cur în fata televizorului, mestecand seminte, cu sticla de diet-coca în fata pentru ca vrei să o multumesti pe scroafa din bucatarie care iti prepara acum niste sandwich-uri. Vrei să fii tu. Vrei sa te vada lumea asa cum eşti si să te respecte. Nu vrei să fii iubit, doar admirat. Într-un cuvânt, vrei sa te poti uita cu mandrie in oglinda zi de zi… Vrei reputaţia unui om valoros. Respect! Onoare! Mandrie!Hai sa iti zic un secret. Ca să fii aşa cum am spus mai sus, trebuie să faci ceva, un lucru. Un lucru pe care unii dintre cei ce citesc acest articol nu l-au facut niciodata. Altii l-au facut şi încă îl mai fac. Mulţi l-au facut si au renuntat sa il mai faca. Acest lucru se numeste: SACRIFICIU.
Stiu, suna bine, toti promit ca il vor face. Mulţi au impresia că ei chiar fac acest lucru. Sunt sute si mii care considera că a face sacrificii nu este mare lucru pentru ei.
A fi ultras presupune capacitatea de a face enorm de multe sacrificii pentru echipă şi pentru culorile pe care le susţii şi le iubesti până la moarte. A fi ultras este o responsabilitate pe care multi şi-o asuma, dar puţini o duc până la capăt.
Nu te nasti ultras, dar ai posibilitatea să te evaluezi inca din perioada copilariei. Stii ce iti place si ce nu. Ce te face sa te simti mandru si ce nu. Bazându-te astfel pe niste certitudini, incepi sa iti cladesti caracterul. Caracterul nu ar trebui sa difere foarte mult de la un ultras la altul. Putem avea conceptii diferite, pareri diferite şi, binenteles, se intampla sa tinem cu echipe diferite.
“Divizati de culori, uniti de valori”, asa suna un mesaj de solidaritate adus de cei de la Peluza Sud Steaua la protestul comun al ultrasilor impotriva autoritatilor nepăsatoare. Din fericire s-a întâmplat să fie un protest reuşit. Din pacate, însă, cuvintele nu înseamnă şi fapte. Cuvântul “valori” are înteles diferit pentru unii. E dreptul fiecăruia să aibă propria opinie si propria scara de evaluare a vorbelor si faptelor sale. În opinia mea, sunt prea putini cei care vin pe stadioane si au un caracter adevarat de ultras. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar moralitatea si respectul, decenta, mandria, onoarea, bunul simti şi bunul gust lipsesc la foarte multi. Nu le cer să se schimbe, nu am acest drept şi nu am nici dreptul să îi judec. Le cer doar atat, sa aiba decenta de a nu se mai autointitula Ultrasi.
Atunci cand te feresti sa mai faci sacrificii. Atunci cand ti se pare ca ai facut destule. Atunci cand vrei sa obtii ceva material din ceea ce faci tu pentru echipa si culorile iubite. Atunci cand vrei sa profiti, ai macar decenta de a te retrage. Nu te pune in lumina reflectoarelor si nu ii face pe cei din jur sa te aleaga ca model. Nu esti ultras pentru simpul fapt ca ai ales compromisul. Esti un simplu suporter. Acum ai voie sa mesteci linistit seminte. Sa bei diet-coca si sa o bati pe aia din bucatarie. Vino cand vrei tu la meciuri, ca noi nu ne suparam. Bate-te cu cine vrei tu pe la bloc. Alearga copiii prin tramvai sau metrou, daca iti face tie placere. Stai si vinde bilete la suprapret in fata stadionului. Injura-i pe toti. Scupa-i. Baga-te în seama cu conducatorii echipei. Fa-te soferul presedintelui clubului, gunoierul lui, masina lui de spalat, jucaria lu’ fi-su, preş de şters pe picioare. Fii ce vrei tu, pe noi nu ne interesează. Dar nu te da exemplu pe tine ca ultras. Eşti tot ce vrei tu pe lumea asta, dar ultras nu eşti. Nu merge cu autosugestie, pe bune, oricât ai incerca. O să îmbârligi câţiva copii retarzi să te creadă şi să iţi urmeze exempul. Oricum ar fi ajuns la fel ca tine. Ştiau şi ei asta înainte să te cunoască.
In final as vrea sa le multumes celor care o sa ma injure dupa ce vor citi acest articol si celor care ma vor cauta ca sa imi aplice corectia lor la cuvintele mele. In fond, cine sunt eu ca sa vorbesc despre ei. Imi pare rau pentru toti care va simtiti lezati de ce am scris mai sus. Imi pare rau ca din cand in cand, fara sa vreti, mai exista si o oglinda care inca nu s-a spart in fata voastra. Cu cat veti deveni mai multi, cu atat vor fi mai puternici cei diferiti de voi. Pana la urma trebuie sa existe o antiteza pentru ca lumea sa faca diferenta intre adevarat si fals, intre bine si rau. Daca o carpa pusa pe un gard sau un stegulet fluturat cu harnicie inseamna reputatie, ei bine, eu nu vrea sa va stric reputatia cu prezenta mea. "
Autor: Lecce
Sursa : www.romanianultras.net (c)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
